În luna lui cuptor, când năduful şi arşiţa pun stăpânire deplină pe pământul Moldovei, ne amintim cu amărăciune că ţara lui Ştefan cel Mare avea peste 250 de km de litoral la Marea Neagră; tot malul stâng al Dunării, de la Reni şi până la vărsarea fluviului în mare, alte peste 200 km, erau tot ale noastre, iar sus, Bucovina de Nord, furată şi ea de vecinii de la Est, ne făcea stăpâni pe o parte nespus de frumoasă din Munţii Carpaţi.
În vara lui 1944, “eliberatorii ne-au eliberat de Patria- Mumă, de Dunăre, Marea Neagră şi Munţii Carpaţi”. Astfel am fost (eliberaţi) jefuiţi ziua în amiaza mare de peste 20 de mii de km pătraţi din teritoriul naţional şi am ajuns să nu avem nici Mare, nici Dunăre, nici Munte, în schimb îi avem pe Voronin, Tkaciuc şi Stati, care ne scriu istoria şi se dau urmaşii pur-sânge ai Voievodului Ştefan. Oricum, pe ei nu îi interesează nici Marea Neagră, nici Dunărea, nici Carpaţii, fiindcă în luna lui cuptor, când arşiţa te doboară, ei se gândesc la Moldova de la Karlo-Vivary, Miami, Malta, Corsica sau Cipru. Aşa fac adevăraţii statalişti moldoveni: apără statalitatea moldovenească de peste hotare, din cele mai somptuoase vile, hoteluri sau palate de pe litoralul Adriaticii sau Mediteranei. Iar poporul care îi iubeşte, să tragă sapa pe căldură sau, dacă a agonisit un bănuţ pentru odihnă, să stea cu orele la rând la vama ucraineană pentru ca să se răcorească 2-3 zile pe litoralul moldovenesc dăruit de Stalin Ucrainei.
Sursa: https://podul.ro/articol/15102/basarabia-cand-o-s-o-cunoatem-cand-o-s-o-iubim