MĂCEL ÎN DUMINICA FLORIILOR
În Duminica Floriilor, când clopotele ar trebui să aducă vești de pace, speranță și înviere, două rachete trimise de Kremlin au lovit orașul ucrainean Sumy. Nu era acolo nicio cazarmă, niciun post militar, nicio țintă strategică. Doar case, oameni și joaca nevinovată a unor copii. Într-o clipă, 31 de vieți au fost spulberate, dintre care cinci — copii.
Astăzi, în Duminica Floriilor, în orașul Sumy, ambulanțele adună fragmentele de cadavre, iar pompierii spală asfaltul de sângele unor bieți oameni care par a fi abandonați de întreaga lume.
În acest război, mii de copii au ajuns a fi îngeri, ale căror aripi au fost frânte de sălbăticia rusească. Rușii omoară fără niciun sens, din plăcere sadică, lăsând în urma lor sânge și țipete sfâșietoare de durere. Rusia nu-i un stat — ci o plagă urât mirositoare pe trupul planetei. Rușii nu sunt o națiune — ci o hoardă sălbatică, flămândă de sânge, care seamănă moarte și durere. Urmașii lui Batu Han nu mai vin călare, ci în blindate, cu rachete în loc de săbii, dar cu aceeași foame oarbă de sânge. Pentru ei, viața e o suflare ce poate fi strivită cu indiferență și cruzime.
Sângele din Sumy, Harkiv, Krivoi Rog nu e doar pe mâinile călăului de la Kremlin. E și pe palmele umede ale celor ce manifestă complezență față de diavol. Pe degetele grase ale clerului rus, care își ascunde complicitatea sub sutane strălucitoare. Pe buzele uscate ale politicienilor occidentali, care bâiguie principii, dar vând tăcerea pe interese. Pe tastaturile cinice ale jurnaliștilor de propagandă. Și pe fețele unsuroase ale trădătorilor din Chișinău, care bâlbâie perfid: „не всё так однозначно” (Lucrurile nu sunt atât de clare, evidente), „vrem pace”, „Moldova trebuie să aibă relații bune și cu Estul, și cu Vestul”.
Trump, J.D. Vance, Marco Rubio — acești visători ai unui „deal” cu satrapul de la Kremlin — au mâinile mânjite de sângele sutelor de mii de victime. Copii, mame, bătrâni — toți sacrificați pe altarul imbecilității, lașității și incapacității de a înțelege mai profund natura a ceea ce se întâmplă.
Dacă vrem cu adevărat pace, această gangrenă trebuie amputată. Nu pansată, nu ignorată, nu tratată cu iluzii diplomatice, ci smulsă cu hotărâre, înainte să infecteze întregul organism al Europei. Trebuie ștearsă de pe hartă, nu ca o răzbunare, ci ca o măsură de igienă istorică și morală.
Altfel, războiul nu se va opri la granițele Ucrainei. Se va revărsa ca o ciumă — tăcut la început, apoi zgomotos și nemilos — peste întregul continent. Va pătrunde în capitalele noastre, în casele noastre, în viețile noastre. Iar atunci nu vom mai vorbi despre „conflicte regionale” sau „negocieri posibile”, ci despre ruine, refugiați și copii fără nume.
Răul nu se potolește de la sine. Răul trebuie oprit. Și dacă nu-l oprim azi, mâine va fi prea târziu. Dacă acestui monstru i se va permite să devoreze Ucraina, în câțiva ani, pompierii vor spăla de sânge străzile Chișinăului, Bucureștiului și Berlinului.
Sursa: https://www.facebook.com/share/p/1FgGfeVTRA/