Invitație la lectură.
Astolphe-Louis-Léonor, marquis de Custine (1790 – 1857), autorul cărții „La Russie en 1839” – „Rusia în 1839”.
Origini și familie
S-a născut la 18 martie 1790 în Niderviller, Lorena (Franța), într-o familie aristocratică. Tatăl său, Armand de Custine, și mama sa, Delphine de Sabran, erau figuri remarcabile ale epocii. Ambii părinți au fost victime ale Revoluției Franceze: tatăl și bunicul au fost ghilotinați în 1793, ceea ce a marcat profund copilăria lui Astolphe.
Crescut de o mamă inteligentă și cultivată (apropiată de Talleyrand și Madame de Staël), De Custine a primit o educație rafinată.
Formarea și începuturile literare
Tânăr romantic, el a frecventat cercurile literare și filozofice ale epocii, fiind influențat de romantismul francez și de spiritul liberal. A publicat piese de teatru și eseuri, fără mare succes la început.
Călătoria în Rusia (1839).
În 1839, dezamăgit de revoluțiile occidentale și căutând un model de stabilitate, De Custine a plecat într-o călătorie în Imperiul Rus.
Inițial, el spera să găsească acolo un stat ordonat, un exemplu de autoritate morală — dar a descoperit exact opusul.
Rezultatul a fost cartea sa din 36 epistole „La Russie en 1839”, publicată în 1843: o analiză strălucitoare, lucidă și severă a autocrației ruse. De Custine descrie o țară în care frica ține loc de lege, unde aparențele ascund mizeria morală și unde poporul este dresat să admire propriul lanț.
Cartea a fost interzisă în Rusia și denunțată de guvernul țarist, fapt care nu a împiedicat circulația să pe sub mantale. Dar cartea a avut un ecou imens în Europa Occidentală. De Custine a fost comparat ulterior cu Tocqueville, pentru finețea cu care a analizat un sistem politic prin observație directă.
Peste 100 de ani cartea marchizului De Custine a redevenit populară în Europa pe timpul lui Stalin, apoi în perioada războiului rece.
„Rusia în 1839” a lui Astolphe De Custine revine în prim planul opiniei publice europene, deoarece analiza vizionară a lui De Custine se pliază perfect pe realitățile rusești actuale în condițiile războiului de agresiune împotriva Ucrainei și, de fapt, a Europei.
Citate din cartea lui Astolphe De Custine „Rusia în 1839”:
„În Rusia, toată lumea minte, de la primul până la ultimul.”
Custine observă ipocrizia și frica din societatea rusă, unde adevărul era considerat periculos. Această frază e adesea citată pentru a descrie cultura minciunii instituționalizate — de la țar până la supuși.
„Rușii sunt sclavi și mândri de propria lor sclavie.”
O critică devastatoare la adresa supunerii voluntare și a cultului puterii, actuală și azi în raport cu atitudinea unei părți din populația rusă față de Putin.
„Supunerea oarbă este prima necesitate a rusului.”
Custine remarcă tendința spre conformism și obediență, văzând în ea obstacolul major pentru libertate și democrație.
„Rusia este o țară a aparențelor: totul strălucește, nimic nu este adevărat.”
Autorul descrie propaganda imperială, construcțiile fastuoase și imaginea falsă menită să impresioneze Occidentul – o temă reluată și în Rusia contemporană.
„Acest popor este bătrân înainte de a fi trăit.”
Custine vorbește despre o societate obosită, lipsită de inițiativă și vitalitate, epuizată de servilism și frică.
„Guvernul rus este o mașină care strivește oamenii pentru a face statul să funcționeze.”
O imagine sumbră, dar precisă, a statului autoritar rus — unde individul nu are valoare decât prin utilitatea lui pentru regim.
„Rusul nu respectă decât forța; el nu înțelege libertatea decât ca pe o dezordine.”
Custine descrie mentalitatea autoritară înrădăcinată: libertatea e percepută nu ca drept, ci ca haos. Un diagnostic valabil și azi.
„Minciuna este o necesitate politică în Rusia.”
Propaganda ca sistem de guvernare: Custine observă că falsul și dezinformarea nu sunt accidente, ci instrumente de stat.
„Rușii au talentul de a imita, nu pe cel de a crea.”
Custine critică tendința de a copia modelele occidentale fără a le înțelege spiritul. O ironie care se potrivește și în epoca actuală, a tehnologiei importate și a ideologiei fabricate.
„Poporul rus își adoră lanțurile, pentru că a fost învățat să le numească glorie.”
Una dintre cele mai citate fraze ale sale — o explicație profundă a cultului supunerii și a propagandei patriotice.
„Această țară este guvernată prin frică, întreținută ca un foc sacru.”
O metaforă care rezumă întreaga logică a autocrației ruse: frica e nu doar instrument, ci religie de stat.