„Timpuri bune”
„Fapte bune”
Până și sloganurile electorale sugerează comunitatea de idei și de bazin electoral. Se face, însă, pentru a sugera unitate sau pentru a debusola ori și una și alta, deduceți singuri.
Dar, nu despre aceasta, acum.
Tot mai multe formațiuni politice anunță că nu vor participa la scrutinul parlamentar din 11 iulie. Motivele invocate fiind diferite.
De acord cu cei care afirmă, că acest scrutin este o continuitate a confruntărilor dintre cei doi actori politici în prezidențiale – Dodon/ Sandu. Desigur, în condițiile unui regim parlamentar, victoria finală poate fi asigurată doar cu voturi „de control” în legislativ. În caz contrat, totul rezumă la retorică politică și promisiuni goale.
Teoretic vorbind, de acord, multe partide cu șanse mici, lansate în campanie, doar debusolează electoratul și „fură” voturi de la „rechinii” politici, care, de altfel, le revin , ulterior, după redistribuire. Cu cât intră mai puține partide în Parlament și este mai mare numărul voturilor „risipite” pe partide care nu depășesc pragul electoral, cu atât primesc mai multe procente la redistribuire partidele câștigătoare.
De remarcat, totuși, că această tehnică este un foarte eficientă în campaniile prezidențiale, când unii pseudo-candidați au sarcina strategică de a rupe voturi. În parlamentare, sunt alte nuanțe.
Există, însă, pericolul real despre care au anunțat deja politologi cu bună reputație: incapacitatea Parlamentului succesor de a vota guvernul și desfășurarea de alegeri anticipate. În condițiile în care sondajele ne arată trei formațiuni învingătoare, este o realitate, nu un fake polittehnologic. Tocmai de asta reiterez opinia, că Legislativul de la Chișinău are nevoie de cel puțin două „partide –balama”, jucăușe, care pot determina „chimia politică” a unei coaliții de guvernare sau a unei majorități parlamentare. (Să fim atenți și cu aceste concepte structurale, care s-au conturat în politica moldovenească cu puțin timp înainte de dizolvarea Parlamentului.
De asta, scriam, nu vă fie teamă de vot „inutil”. Votăm partidele, persoanele care au fost active pe durata unui ciclu electoral – fie că sunt parlamentare sau extraparlamentare (desigur, dacă nu e vorba de o nouă formațiune cu un lider puternic în frunte).
Un singur „partid-balama” este, de asemenea periculos, deoarece poate impune condiții dure în negocieri – de la partajare de portofolii până la aspecte de corupție clasică (ceva firesc pentru mediul nostru politic, unde se cumpără voturile parlamentare).
Un singur partid la guvernare, adică un partid monopolist – indiferent de doctrina pe care o alege – dreapta/ stânga – va duce, mai devreme sau mai târziu, spre autoritarism și narcisism. Un partid monopolist ar însemna conducerea tuturor verigilor puterii dintr-un singur staff, electoral (!) Prin asta am trecut.
Așadar, să nu ne fie frică de „votul risipit”. Altminteri, riscul este și mai mare.