Președintele Statelor Unite, Joe Biden, face un tur de forță săptămâna aceasta în Europa pentru a participa la trei summituri succesiv – G7, la Cornwall, Marea Britanie, NATO la Bruxelles, SUA-UE la Bruxelles – și în întâlniri bilaterale la vârf – cu Marea Britanie la Londra, cu Turcia în marja summitului NATO și cu Rusia, la 16 iunie la Geneva. Administrația Biden vine după o victorie la ministeriala Finanțelor G7, care a acceptat impozitul minim pentru multinaționale și plata impozitelor în statele unde fac vânzări. În plus, ținta majoră a acestor vizite este reasigurarea aliaților, formarea coaliției democrațiilor, descurajarea și disciplinarea Rusiei și obținerea sprijinului pentru îndiguirea și limitarea Chinei.
Reasigurarea Europei, Marii Britanii și calmarea relațiilor cu Turcia
Obiectivele vizitei în Europa au fost dezvăluite într-un editorial publicat în Washington Post, sâmbătă, 6 iunie, semnat de către Joe Biden, dar agenda completă este mult mai largă. Principalele abordări vizează reasigurarea europenilor că Statele Unite au revenit și-și respectă angajamentele, respectiv securitatea și apărarea Europei, descurajarea Rusiei și intervenția oricând e nevoie și consultarea democrațiilor, o formulă de coaliție democratică pe care Statele Unite își doresc să o conducă și să o realizeze, în paralel cu un multilateralism real pe care-l propun aliaților.
Vizita începe însă cu bilaterala cu Marea Britanie, inclusiv primirea la Regina Elisabeta a II-a, în încercarea de a angaja puternic Londra în actuala coaliție și a da asigurări că lucrurile vor merge în continuare în colaborarea anglo-americană, mai ales după Brexit. Ieșirea din UE a creat probleme economice substanțiale Marii Britanii care are nevoie de un impuls al aliatului său tradițional, mai ales că este unul dintre puținii actori capabili să se implice în principala temă în discuție a turneului, respectiv îndiguirea Chinei și prezența militară în Indo-Pacific.
Venirile anterioare din aprilie ale înalților reprezentanți americani în Europa, Anthony Blinken, Secretarul de Stat american fiind atunci vârf de lance, au fost întâmpinate cu toată deschiderea de către UE care s-a arătat sceptică pe două teme: Nord Stream 2, cu precădere în ceea ce privește Germania, și relațiile cu China, acolo unde SUA și UE au înființat un grup de lucru comun pentru a discuta pozițiile și a soluționa diferențele. Între timp, Joe Biden a renunțat la sancțiunile la adresa Nord Stream 2, gazoductul fiind deja aproape încheiat, pentru a nu îndepărta Germania, creând premizele pentru perspectiva sprijinului în relațiile de îndiguire a Chinei, mai ales că Berlinul are cele mai importante relații comerciale, investiționale și de producție în China.
În subsidiar, rămâne marea temere a Europei pentru posibilitatea Americii de a se reîntoarce la politica sa izolaționistă și la abordările lui Trump în privința UE și a NATO. E adevărat că și fostul președinte republican a nuanțat pozițiile inițiale avute în contextul campaniei electorale și s-a apropiat mai mult de abordările tradiționale americane, dar America First a rămas ca un coșmar în mintea majorității europenilor și o amenințare pe viitor care va fi cu greu îndepărtată din percepția publică, o dată ce simpla schimbare de președinte la Washington a putut provoca un asemenea cutremur la nivel strategic.
În fine, în marja summitului NATO, care va lansa reflecția și pregătirea Noului Concept Strategic, se așteaptă o altă întâlnire importantă, cea cu Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Perspectiva acestei întâlniri e privită cu rezerve și reticență mai ales după ultimele evoluții care au tensionat relațiile, respectiv recunoașterea genocidului armean. Însă poziția nuanțată a administrației Biden față de conflictul din Orientul Mijlociu ar putea fi un semn și o bază de discuții pentru calmarea divergențelor dintre statele cu cele mai mari armate din NATO.
Angajarea UE și a Germaniei pentru sprijinul pentru îndiguirea Chinei
Punctul cel mai important al relației europene rămâne problema Chinei. Aici SUA vizează multiple direcții de sprijin care pot însemna costuri importante pentru statele europene. Este vorba mai întâi despre sprijinul militar, prezența forțelor armate europene în Indo-Pacific, pentru a sublinia libertatea de navigație, a proteja Taiwanul, în primul rând, dar și celelalte state din regiune de ingerințele, ofensiva și asertivitatea Beijingului în Marea Chinei de Sud. Aici Marea Britanie, Franța, dar și Germania și alte state europene care ar dori și ar fi capable să aducă valoare adăugată situației militare și strategice din regiune sunt cele vizate.
Al doilea element ține de sprijinul pentru îndiguirea economică și tehnologică a Chinei. Aici tema 5G este deja în prim plan, cu o mare parte a problematicii excluderii produselor chineze rezolvată, dar cu nevoia alternativelor. Pentru dimensiunea investițiilor și prezenței controlului și intelligence-ului chinez, mai multe state sunt vizate de presiuni, mai ales după cea mai recentă decizie a Ungariei care nu numai că și-a asumat vaccinul chinez, dar și Universitatea chineză în mijlocul Budapestei, în ciuda protestelor masive de stradă. Alinierea europenilor în chestinile legate de războiul comercial, economic, tehnologic și informațional contează în primul rând în această vizită.
La nivel economic și comercial, Statele Unite au venit să obțină sprijinul UE, dar în primul rând sprijinul Germaniei, pentru perspectiva condiționărilor și îndiguirii Chinei. Uniunea Europeană a făcut primii pași, introducând primele dezbateri privind competiția produselor, descalificându-le atunci când ele înglobează muncă forțată, poluarea mediului și încălzire globală sau încălcarea drepturilor omului – toate vizând China. În ceea ce privește Germania, abordarea va fi ceva mai dificilă, interdependența între Berlin și Beijing fiind importantă iar constrângerile posibile urmând să lovească și în economia germană.
Mai este o problemă majoră, care este una politică. Doamna Merkel urmează să părăsească poziția de Cancelar în septembrie, după alegeri, și succesiunea nu e deloc clară. Apoi anul viitor în mai sunt alegeri prezidențiale în Franța, al doilea motor al UE și stat cu posibile capabilități militare – și istorie colonială – care să permită prezența în regiunea indo-pacifică. În fine, nu e de ignorat nici ciclul electoral american, cu alegerile mid-term din noiembrie 2022. Evoluțiile politice vor introduce constrângeri importante, de aceea e necesar ca marile decizii să se ia cât mai curând. Și ele nu sunt ușoare pentru nici un participant.
Summitul Putin-Biden cu o pregătire de imagine excesivă
Poate cea mai importantă întâlnire rămâne cea dintre Putin și Biden de la Geneva. Deși plasată mai devreme decât și-ar fi dorit-o partea americană, întâlnirea a fost provocată de masarea de trupe ruse în Estul Ucrainei și presarea Europei, amenințarea securității de către Rusia, care a forțat să fie băgată în seamă repede. SUA a venit imediat la Bruxelles, a avut consultări cu partenerii europeni, ca parte a angajamentului multilateral, și a acționat pe flancul Estic al UE și NATO. Mai mult, în relația cu Ucraina, a avut discuțiile telefonice la toate nivelurile – Secretar de Stat-Ministru de Externe, Secretar al Pentagonului-Ministru al Apărări, între consilieri pentru Securitate ai celor doi președinți și, nu în ultimul rând, la nivel de președinți. A urmat și vizita lui Anthony Blinken la Kiev, cu cele două componente, reproșul pentru reforme ratate sau nefăcute la timp și combaterea corupției, respectiv asigurările de securitate și apărare furnizate de către americani în numele întregului Occident.
În ceea ce privește relațiile ruso-americane, ele se află la nivelul cel mai de jos posibil, fapt recunoscut de către toată lumea. Administrația Biden a făcut evaluarea dosarelor de contencios și a adoptat mare parte a sancțiunilor la un nivel proporțional, lăsând multe puncte deschise și un număr de sancțiuni în rezervă. Pe de altă parte, obiectivul nu e nici antagonizarea Rusiei, nici conflictul cu orice preț, ci apărarea drepturilor omului, sancționarea acțiunilor agresive ale Rusiei împotriva SUA, a Occidentului și apărarea principiilor și valorilor democratice, a lumii bazate pe reguli pe care și-a asumat-o administrația Biden. Și descurajarea și apărarea Occidentului, a aliaților din NATO și partenerilor europeni.
Pe toate aceste dimensiuni, apropierea summitului a însemnat luări de poziții cu rol major în materie de imagine care au marcat lucrurile și au pregătit summitul. Deși l-a provocat, ca să nu spunem de-a dreptul l-a cerșit, Rusia a jucat supărarea pentru sancțiuni și nesiguranța realizării summitului până spre final. A dat pe surse locuri false de întâlnire, Finlanda și Austria, ba chiar și o falsă agenda a întâlnirii, pe surse, via Austria, acolo unde fostul ministru de Externe, care a dansat cu Putin la nunta sa, a dobândit o funcție în consiliul de administrație a unui gigant energetic rus. În final, întâlnirea are loc, dar pentru a calma așteptările, după întâlnirea Lavrov-Blinken fără declarație finală de presă și fără conferință, ambele părți au anunțat că nu se așteaptă la surprize plăcute și perspective majore ale unor realizări ca urmare a întâlnirii.
Președintele Joe Biden a avut editorialul din Washington Post care a fost lămuritor. Deja sancțiunile sunt definitorii asupra relației, dar s-au anunțat poziții contondente vizând drepturile omului, represiunea administrației Putin asupra opozanților săi – mai ales după adoptarea noii legi anti-Navalnîi care blochează candidaturile independenților ce-l susțin – și ingerințele Rusiei în alegerile libere sau în atacurile cibernetice la adresa Americii și altor state occidentale. Biden anunță, în editorial, și apărarea pozițiilor europene în domeniul securității, fiind reafirmate angajamentele clare privind intervenția SUA de fiecare dată când aceasta s-ar impune, în apărarea aliaților. Nu întâmplător, și Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a avut o intervenție, în același timp, vizând admonestarea Rusiei și Belarusului împotriva amenințărilor proferate la adresa statelor membre și reafirmând apărarea comună din partea aliaților NATO de fiecare dată când un aliat ar fi amenințat sau atacat.
Și Vladimir Putin a avut o pregătire de imagine extrem de elaborată, cu ocazia declarațiilor la forumul investițional de la Sankt Petersburg. În stilul caracteristic, Putin a dat toată vina pentru stricarea relațiilor pe Statele Unite și pe Biden, vorbind despre “sancțiuni neprovocate” de către Rusia și avertizând asupra perspectivelor de a de-dolariza economia. Putin acuză SUA că face acțiunile din rațiuni de politică internă, că are nevoie de un dușman, și că procedează astfel pentru a bloca dezvoltarea Rusiei. Apoi a insistat pe postura Americii de Imperiu, comparabil cu Uniunea Sovietică, ba “a întors și oglinda”, cum se numește în termenii războiului informațional, proiectând propriul sindrom post-imperial și acțiunile sale reprobabile în spațiul post-sovietic asupra Washingtonului, acuzat de imperialism. Ca-n sintagma Hoțul strigă hoții!
Convergențe și diferențe pentru un summit SUA-Rusia cu scântei
Pozițiile publice dinaintea summitului arată și perspectivele întâlnirii de la Geneva. Există trei categorii mari de teme evocate de către părți: temele de convergență, convenite a fi aduse pe agendă; temele de divergență pe care părțile vor, în mod specific, să le sublinieze și să le arunce direct în fața celeilalte părți; și elementele de constrângere puternice pe care le au în mână Statele Unite în fața Rusiei, adevărate bombe nucleare de imagine care-l pot îngropa pe Putin, dar pe care s-au abținut dintotdeauna să le scoată pe masă și să le utilizeze public pentru a evita să consume instrumentul de constrângere pe care-l au la dispoziție. Totuși acumularea atâtor teme de contencios și postura Rusiei lui Putin care parcă nu se oprește din provocarea Occidentului, adăugând o enormitate pentru a acoperi efectele precedentei, ar putea împinge spre utilizarea în final și a acestor resorturi distructive puse la dispoziție de către intelligence-ul american.
În zona binevoitoare, după aprecierea lui Biden ca politician experimentat și rutinat, Vladimir Putin a anunțat că vrea să îmbunătățească relațiile dintre Moscova și Washington, să găsească o soluție pentru a depăși un nivel extrem de jos. Temele convergente propuse sunt dezarmarea, pandemia, problemele de mediu și încălzire globală și conflictele internaționale. El a salutat nesancționarea firmei de proiect din Nord Stream 2 numită “un semnal pozitiv” înaintea summitului. Rusia va pompa 40 miliarde metri cubi de gaz încă 4 ani și va continua după dacă Ucraina arată “bunăvoință”. În replică, pe partea convergentă, Joe Biden a anunțat că SUA va lucra cu Rusia pentru stabilitate strategică și controlul armamentelor.
Relațiile SUA-Rusia s-au prăbușit pe deplin după anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei, în 2014, după implicrea Rusiei în alegerile americane și a altor state occidentale, ca și după ultimele atacuri cibernetice pornite din Rusia, care nu au fost încă decontate pe deplin. Rusia a anunțat “semnale neconfortabile pentru SUA” în cadrul întâlnirii, pentru că blochează dezvoltarea Rusiei. Putin a amenințat cu de-dolarizarea economiei ruse și a rezervelor sale, a contractelor de petrol care să fie făcute în euro, în timp ce ministrul Finanțelor, Anton Siluanov, a anunțat scăderea investițiilor în dolari ale Fondului Național de Bunăstare la 186 miliarde de dolari și transformarea rezervelor în dolari în euro, yuani și aur.
În același timp, Președintele Biden a anunțat că-l va presa pe Putin să respecte drepturile omului, să plătească pentru implicarea în alegeri și atacurile cibernetice, la care se adaugă reproșurile pentru încălcarea drepturilor omului, tratamentul la adresa lui Navalnîi și oponenților săi și diferențe majore privind Orientul Mijlociu. SUA va apăra aliații europeni împotriva Rusiei, inclusiv în ceea ce privește agresiunea din Ucraina. Descurajarea Rusiei, reacții clare și directe și lipsa de ezitare în a răspunde la activități agresive viitoare ale Rusiei sunt adăugate agendei, împreună cu abordarea lumii din poziții de forță pentru “confruntarea activităților dăunătoare ale Chinei și Rusiei.” Economiile de piață democratice vor stabili regulile comerțului și tehnologiei în secolul 21, afirmă Biden, nu China, iar SUA va ajuta la combaterea atacurilor cibernetice, a celor pentru răscumpărare și supravegherea ce folosește artificial intelligence. Se adaugă combaterea escaladării represiunii împotriva jurnaliștilor independenți și a protestatarilor pașnici din Rusia.
Pe lista de instrumente la dispoziția Statelor Unite, Politico și New York Times au dezvăluit un set de informații dezastruoase împotriva lui Vladimir Putin pe care Statele Unite le dețin și care nu au fost folosite niciodată. E vorba despre documentele financiare care demonstrează corupția regimului, dar și expunerea averii și investițiilor lui Putin, de la fostul său ginere multimiliardar peste noapte, investițiile sale offshore, palatul de la Marea Neagră de un miliard de dolari, dispariția a 93 milioane de dolari, bani pentru ajutor umanitar în mâncare pentru rușii săraci, furați de Putin când lucra la Primăria Sankt Petersburg. Se mai adaugă și dezvăluiri politice cu impact, precum informațiile și probele despre implicarea Kremlinului și a lui Putin în bombardarea “teroristă” a blocurilor din 1999, care l-a propulsat pe Putin, dar s-au soldat cu moartea a 300 de cetățeni ruși nevinovați, fapt ce l-ar transforma pe Putin în paria și ar deveni un cost major pentru oamenii din jurul său, nemaifiind primit în nicio capitală a lumii. Cum vor fi utilizate aceste date și altele, rămâne de văzut. Dar summitul se anunță contondent și neplăcut, după întâlnirile mai degrabă utile și avantajoase din primele zile ale turneului cu partenerii europeni și euro-atlantici.
sursa: deschide.md