Ultimele evoluții ne arată că justiția în Republica Moldova nu poate fi reformată. Trebuie desființată complet, din temelii! Cum a făcut Mihail Saakashvili cu Poliția coruptă din Georgia moștenită de la Shevarnadze, așa trebuie să facă și Maia Sandu. Toți judecătorii, toate instituțiile justiției, toți procurorii de toate nivelurile trebuie concediați și trimiși acasă, să se apuce de altceva!
Au demonstrat-o cu vârf și îndesat în ultimii ani că sunt compromiși, corupți și slab pregătiți, influențabili și lesne de cumpărat pe zece arginți. Dar parcă deciziile de luni, 14 iunie, au încheiat capitolul și au arătat cât de săraci cu duhul și lipsiți de verticalitate sunt. Cum să-l achiți pe Platon de furtul miliardului? Numai probele de la arestare erau suficiente pentru a-l ține după gratii până avea vârsta pensionării sau dincolo de asta? Cum să te joci cu iresponsabilitate cu singura cauză fără miză economică, a criminalității organizate, a oligarhilor și grupurilor de interese ilegitime – alegerile și numărul secțiilor de votare din diaspora – și să dai asemenea decizii?
Mai întâ trebuie spus că au devenit publice presiunile la care este supus completul Curții Supreme de Justiție și judecătorii corupți sau interesați, contestați și a căror recuzare a fost cerută, pentru a judeca strâmb această cerere. Or, dacă nu ești capabil să reziști presiunilor și nu poți să te ridici deasupra intereselor multiple, bazându-te pe știința de carte și pe dreptate, pe probatoriu și pe adevărul juridic, degeaba te mai numești judecător! Și la Curtea Supremă, pe deasupra!
Apoi tergiversarea și lipsa de hotărâre, într-o cauză evidentă, de contencios administrativ, care se judecă, în mod normal, de pe scaun, cu sentință evidentă, înseamnă că ești de-a dreptul inadecvat și neavenit în funcția de judecător. Că ai petrecut degeaba timpul pe culoarele justiției, că ești un hopa-Mitică fără coloană vertebrală sau fără știință, sau fără ambele, de își poate bate oricine joc de tine. Cum să nu decizi lucrurile foarte simple și clare ale unui proces care trebuie să stabilească exact care sunt criteriile aplicate de Comisia Electorală Centrală în două cazuri, blocarea suplimentării secțiilor în Occident și suplimentarea în regiunea separatistă, ba chiar în zona de securitate în afara controlului autorităților legitime?
Practic, instanța trebuia să se uite la exact două lucruri: temeiul și criteriile deciziei administrative a CEC. Iar aici cifrele erau clare: pentru o prezență la urne dată, cu spațiu enorm de completare a votării, s-au suplimentat secțiile, deși erau inutile; în cazul secțiilor ultra-aglomerate, fără buletine suficiente și cu cozi enorme din diaspora, s-a decis un salt minimal, și acesta după sesizarea instanțelor. Ce e așa de greu de judecat încât trebuie amânări peste amânări?
Dar cel mai grotesc gest mi se pare cel al lipsei de responsabilitate și cel al pasării cazului la Curtea Constituțională. Poftim? Am înnebunit chiar de tot? Pentru un caz evident de urgență, care trebuie judecat cu celeritate, fiind vorba despre cele mai importante cauze legate de drepturile fundamentale ale reprezentării și alegerii organelor puterii de stat într-un stat democratic, instanța plimbă hârtiile, nu se pronunță și trimite la CCM un dosar rizibil!
Aici nu era vorba deloc despre încălcarea Constituției de către prevederile Codului Electoral, cu articole ce trebuie revizuite în timp, de către viitorul Parlament. Era vorba strict de posibilitatea de a asigura dreptul de vot tuturor cetățenilor Republicii Moldova. Iar rezultatul a fost dezastruos: fuga de răspundere a completului care, în loc să stea pe loc și să decidă, a preferat să găsească un subterfugiu care să ferească de răspundere instanța sesizată corect și a pasat pisica la Curtea Constituțională, care nu mai poate face nimic în timpul util pentru a permite organizarea alegerilor la timp, în condiții corecte.
Mai există un argument al aberației la care am asistat ieri la CSJ: ignorarea propunerii MAEIE. De obicei, în procesele de contencios administrativ, cea mai mare greutate în decizie o are propunerea organismului tehnic chemat să aplice decizia. În cazul de față, MAEIE era instituția căreia îi revenea responsabilitatea principală să administreze acordurile cu statele diverse pentru deschiderea secțiilor de votare în diaspora, cât și să organizeze secțiile de votare, cu reprezentanți și birouri în locațiile respective.
Or, dacă MAEIE și-a asumat tehnic un anumit număr de secții de vot, care acoperea și alocările financiare, și prezența membrilor secțiilor de vot, cum să decizi tu, CEC, să reduci numărul față de propunerea instituțional-tehnică? Cu ce temei? Pe ce argumente? Sau instanța sesizată, care are în față un document/propunere cu motivația aferentă și asigurările tehnice, logistice, de personal și financiare, cum să respingă, să amâne sau să paseze decizia?
E o acțiune cu rea intenție caracteristică instituțiilor prinse între frică, lipsă de verticalitate și lipsă de profesionalism, de caracter și de calitate umană. Asta e Justiția din Republica Moldova. De aceea, Maia Sandu trebuie să desființeze complet toate instituțiile și să reia pregătirea și selecția de la zero, lăsând judecata cazurilor urgente, penale și în curs către judecători europeni, iar cercetarea penală către procurori europeni. Magistrații din Republica Moldova au capotat, au abdicat și s-au sinucis profesional definitiv luni.
De aceea trebuie să plece acasă!
Sursa: deschide.md