În plin tumult global și discursuri despre viitor la Adunarea Generală a ONU, Europa are cele mai importante alegeri pentru viitorul său duminică, 26 septembrie. Germania își alege Parlamentul și Cancelarul, succesorul Angelei Merkel, care încheie en fanfare cei 16 ani în funcție. Echilibrul și moderația prezentată de către uniunea CDU-CSU a creștin democraților germani, cu precădere în ultimele două mandate de Mare Coaliție cu Social-Democrații, riscă să fie zdruncinată de schimbările de ton odată ce succesorul Angelei Merkel, Armin Laschet, nu ar câștiga aceste alegeri. Și toate premizele sunt că Social-democrații lui Olaf Scholz și Verzii conduși de Annalena Baerbock să trimită în opoziție pentru a se reface și reconsolida partidul Angelei Merkel.
Moștenirea Angelei Merkel nu arată prea falnică
16 ani la Cancelarie și la șefia CDU-CSU, Angela Merkel a învins orice adversar și potențial competitor care ar fi atentat să-i ia locul. Ultimii au trebuit să se dea bătuți, pe rând, fostul ministru al apărării, bavarezul Karl-Theodor zu Guttenberg în timp ce Ursula von der Leyen, alt potential successor, a plecat Președinte al Comisiei Europene. Mai putem cita ca înfrânți lăsați pe drum, în cele mai recente competiții, pe Wolfgang Schäuble, în timp ce tentative de a lăsă conducerea CDU și a întări ca successor pe ministrul Apărării Annegret Kramp-Karrenbauer, în 2018, s-a dovedit un eșec și o pălărie prea mare pentru succesorul ales, în timp ce doamna Merkel ocupa poziția de Cancelar.
În bătălia pentru succesiune redeschisă în primăvară, Armin Laschet, actualul favorit și președinte al CDU a lăsat în urmă pe Volker Bouffier, care l-a susținut, și pe Markus Söder, un alt bavarez care părea mai viu, mai combativ și mai popular, dar nu și favorit-succesor al ultimei Doamne de Fier a Europei. Iar varianta Laschet impusă atunci s-a dovedit astăzi fadă și nepotrivită, oricum greu de urnit în procente și atractivitate. De altfel, întreaga campanie a CDU s-a bazat pe activitatea Doamnei Angela Merkel și pe ideea de continuitate, nicidecum pe un proiect propriu și o identitate definitorie sau calități probate ale viitorului candidat de Cancelar al CDU-CSU.
Poate cea mai ilustrativă imagine a perspectivei succesorului Angelei Merkel și a faptului cunoscut că, lângă stejarul falnic nu mai poate crește un alt copac cu esență tare și forță de a se înălța spre lumina, a venit de la Der Spiegel care a titrat, înainte de vot, Das Laschet Disaster, Dezastrul Laschet, și care subliniază toate erorile strategice ale președintelui CDU între care, faptul că are o campanie fadă și nepotrivită, ca și cum “Laschet acționează ca și cum ar urma că moștenească puterea de la Merkel, nu să o câștige ca urmare a voturilor obținute”. Sigur, noul președinte are ceea ce-i trebuie, are propriile calități, dar pare lipsit de personalitate și complet umbrit alături de Doamna Angela Merkel cu care a făcut campanie, accentuând și mai mult diferența de experiență și de forță a sa.
Dacă doamna Merkel se menține la un nivel de susținere publică impresionant, marcat de celebrele aplauze nesfârșite la discursul de plecare, în Bundestag, CDU-CSU a avut o campanie oscilantă, în care a pierdut, săptămâna trecută, în premieră, conducerea în sondajele de opinie, chiar dacă, la începutul săptămânii a părut a face primul salt în sus, în a inversa trendul negativ. Perspectiva e neclară, posibilitatea de a câștiga și a prelua mandatul de Cancelar mai există, dar referirea strictă la nevoia de a avea o administrație care să ofere slujbe bine plătite dar să aducă și resurse la visteria federală, nu numai să le distribuie pe cele existente, a părut prea puțin pentru dominația lui Olaf Sholz, liderul social-democraților, care conduce încă cu 2-3 procente la nivel național, în zona marjei de eroare.
Un sistem complicat de vot și compensare în Bundestag
Germania are un sistem foarte complicat de vot care este o combinație între votul uninominal pe circumscriptii, 299 de câte circa 200.000 de votanți, și votul pe liste de partid pentru cealaltă jumătate. Circa 60,4 milioane de germani cu drept de vot urmează să aleagă pe fiecare din cele 16 landuri, în mod proporțional, un Parlament cu măcar 598 de locuri, în care se adaugă, la fiecare stat, numărul de locuri de parlamentar care menține procentajul partidelor la nivel statal. Metoda poartă numele Sainte Lague. Independenți ar putea, formal, ocupa locul într-o circumscripție, dar nu s-a mai întâmplat din 1949.
Pragul este de 5% la votul pentru listele de partid. Partidele reprezentând minoritățile naționale – danezi, frisiani, sorbi sau populația roma sunt exceptate de la prag și intră automat cu reprezentanții lor aleși în Bundestag. Actualul Parlament, are 709 locuri cu 110 mai multe decât alocate inițial, prin compensarea procentelor obținute de partide în diferitele landuri – o medie de 8 noi locuri per land, dar cu respectarea raportului de populație existent în fiecare land în parte.
Principalele partide care intră duminică, 26 septembrie în competiție sunt Uniunea Crești Democrată – CDU condusă de Armin Laschet și partenerul său din Bavaria, Uniunea Creștin Socială – CSU, condusă de Markus Söder – președintele uniunii, Laschet, urmând să preia poziția de Cancelar dacă câștigă scrutinul. Partidul Social-Democrat al lui Olaf Scholz, actualul ministru de finanțe în guvernul de Mare Coaliție CDU-CSU – SPD, se situează acum pe prima poziție, înaintea scrutinului. Iar Verzii vin pe poziția a treia. În Parlament se mai așteaptă să intre liberal democrații – FDP, stângă fostă comunistă, Die Linke, din Germania de Est, cu precădere, și partidul de extremă dreaptă Alternative fur Deutschland – AfD, ultimul izolat pe scena politică și cu care nimeni nu ia în calcul să se alieze.
Sondaje și coaliții: o șansă din patru pentru Armin Laschet
De aici încolo urmează lumea colorată a speculațiilor, predicțiilor și analizelor care de care mai îndrăznețe, în condițiile unor sondaje neclare în privința învingătorului, la acest moment. Nici un partid nu are o dominație atât de importantă încât, indiferent de gradele de mobilizare la urne, să fie sigur de victorie. Sondajele de opinie arată următoarele evoluții în această privință – luând în considerare media sondajelor de opinie față de rezultatele de la ultimele alegeri generale:
Sondaje 2021 2017
CDU/CSU – 22 32,9
SPD – 25 20,5
AfD – 11 12,6
FDP – 11 10,7
Die Linke – 6 9,2
Grune – 16 8,9
Cel mai recent sondaj făcut de Forsa pentru televiziunea RTL arată social democrații la 25%, CDU/CSU la 22%, Verzii la 17%, Liberalii FDP la 11%, la egalitate cu extrema dreaptă AfD, în timp ce Die Linke are 6%. Comparabil cu media sondajelor săptămânii, dar cu un CDU-CSU în creștere ușoară după solicitarea explicită a Cancelarului Angela Merkel pentru moderație și echilibru și pentru votul pentru partidul său.
Forsa a proiectat o împărțire a mandatelor în care SPD ar lua 206 locuri în viitorul Bundestag, camera inferioară a Parlamentului, urmată de CDU-CSU cu 185, Verzii 140, FDP și AfD 91 fiecare și Die Linke 49 fotolii de parlamentari. Există niște limite de coalizare de care trebuie să ținem cont, indiferent de experiența și calitatea de negociatori a liderilor germani: AfD este izolată și nimeni nu o ia în considerație în coaliție, în timp ce extrema stângă, Die Linke, nu poate să se asocieze decât într-o singură combinație, cu SPD și Verzii într-un guvern de stânga, numit și R2V – roșu-roșu-verde, după culorile partidelor.
Mai trebuie să notăm că ambele partide plasate acum în prim plan alături de CDU-CSU, SPD și Verzii, sunt de părere că creștin-democrații trebuie să meargă în opoziție pentru a se reface, a se reforma și a lăsa locul altora să conducă Germania, după 16 ani de dominație Merkel. În final, 4 sunt opțiunile de coaliție fezabile. Dacă câștigă CDU-CSU, au două opțiuni:
– cea de dreapta, cu Verzii și liberalii de la FPD, așa numita Coaliție Jamaica – negru-verde-galben, după culorile partidelor.
– cea de Mare Coaliție, cu SPD.
Social Democrații au, în schimb, 3 opțiuni în caz de victorie:
– cea de centru, cu Verzii și liberalii – roșu-galben-verde, coaliția semaforul
– cea de stânga, cu Die Linke și Verzii, R2V – Roșu-Roșu-Verde.
– Marea Coaliție cu CDU-CSU, dar cu PSD deținând poziția de Cancelar.
În funcție de numărul de locuri final deținut în Parliament, fiecare din cele două mari partide, CDU-CSU și SPD va opta pentru varianta cea mai stabilă, mai fezabilă, mai puțin compromițătoare și cu mai multe elemente de alterare pentru propriile programe electorale. După toate probabilitățile, indiferent cât de mult ar dori să iasă din paradigma Marii Coaliții, varianta CDU-CSU-SPD pare cea mai stabilă și mai echilibrată, cu partenerul cunoscut și cu doar doi membri ai Coaliției, față de necunoscuta coaliției de dreapta a CDU cu Verzii sau de stânga a SPD cu Die Linke.
Sursa: https://deschide.md/ro/stiri/editorial/92432/Iulian-Chifu–%C3%8En-Germania-din-nou-spre-Marea-Coali%C8%9Bie.htm